De când se știe, mănâncă ciuperci. Toți urecheații din pădurea urbană râd de el, îl numesc pe ascuns „ciupercilă” sau „pitoncarul”.
De parcă ar fi o rușine în a mânca pitonci ori urzici, zău așa! Zice că de asta oamenii-l cheamă să le spună copiilor povești de adormit. Pentru că știe că nu există prinți și prințese ori împărății care se înalță pân’ la cer, doar ființe simple care fac fapte bune și mărețe. Și case încărcate de amintiri, cu râsete de prunci veseli și jucării aruncate prin toate colțurile.
Ce legătură o fi între mâncare și caracter, zău că nu înțeleg, dar poate Soso știe mai bine!
Morcovii nu-s pe gustul său, sunt prea dulci ori prea roșcovani. Dar înfulecă pe ascuns kilograme de leurdă, zice că-i mai sănătoasă decât ciocolata. Da, dar cine poate trăi fără ciocolată, măi Soso?!
Aseară, când râdeam cu pruncii care-i furau cadourile din coș, mi-a șoptit că nu vrea să devină doar un biet iepure care face reclamă la pastă de dinți. Nu vrea să se vadă prin reviste, rânjind cu gura mare, arătându-și cei doi incisivi albi ca varul. Soso vrea să fie fericit!
Cum ar putea fi fericit un iepuraș care mănâncă ciuperci?
p.s: Soso e un iepure crosetat de Cati, de-l vreți acasă dați-ne de știre!
Am gasit un site super tare, cu idei super interesante si m-am gandit sa il impartasesc si cu voi: fiicreativ.com !