Knitting in public? | Croșetați/Tricotați în public?

RO: Când plec la drum lung cu trenul, am trusa de croșetat lângă mine, telefonul cu audiobooks și Kindle-ul. Dacă e prea cald în tren pentru a croșeta (nu-mi place să croșetez când îmi transpiră mâinile), citesc. Dacă mi-e prea frig, croșetez ca să mă încălzesc, în timp ce ascult o carte. Așa am reușit să termin câteva proiecte dragi mie. De cele mai multe ori am primit zâmbete admirative din partea domnilor și întrebări curioase din partea doamnelor.

Femei care croșetează în public

Pe scurt: croșetez în public. Nu consider că e un lucru rușinos pentru a pune pe cineva într-o situație stânjenitoare. Și nu consider că a croșeta e un lucru sub demnitatea mea și nu cred că-mi ratez viața dacă „încâlcesc ațe pentru fulare”, așa cum mi s-a spus de câteva ori.

Bărbați care tricotează în public

Sigur, o femeie care croșetează în public nu-i ceva spectaculos. Însă un bărbat care tricotează în afara casei, la o terasă ori pe o bancă în parc, e o imagine mai aparte, chiar și-n Statele Unite ale Americii, țara unde nișa tricotajelor e ridicată la nivel de artă și unde companiile producătoare de fire se întrec în oferte și campanii.

Citiți povestea lui Gregory Patrick, de la MadManKnitting. După ce a rămas singur, fără casă ori familie, Gregory a găsit un refugiu în tricotat. De altfel, tricotatul, croșetatul, pictura ori modelatul în lut sunt activități recomandate persoanelor care trec prin depresie ori momente grele în viață. Munca manuală și vizualizarea produselor realizate cu puterile proprii ajută un om să-și recapete încrederea în sine și-n abilitățile sale.

Ei bine, Gregory tricota în Starbucks unul dintre ursuleții necesari pentru a-și plăti chiria, când au apărut doi polițiști. Ce s-a întâmplat mai departe, citiți la Gregory pe blog.

Chiar așa, voi tricotați/croșetați în public?

******

EN: Whenever I have a long road ahead and I’m traveling by train, I have a crochet project with me. I got my crochet bag, audiobooks on my phone and my Kindle. If it’s too hot to crochet, I put on an audiobook and soon I’m immersed in whatever world the narrator is trying to picture. I have a vivid imagination and for me it’s very easy to imagine the scenes I’m hearing about. This is not so great when I’m listening to Jo Nesbo’s books, but that’s another story. If it’s cold, I always crochet because this keeps me warm. I’ve traveled a bit this past year so with my crochet bag and audiobooks I finished many projects on the road. And because I was crocheting in public, I received many compliments and questions from ladies and men smiled at me whenever they met my eyes.

Women crochet in public

Short story: I crochet in public. And I’m not ashamed of this. I don’t think it puts me in a bad light or makes me look like a crazy old lady (although I’m very young) or that I’m wasting my life `knotting yarn to make scarves` – as someone once said to me. I like my hobby and I encourage every one of you reading this article to never let anyone put you down because you enjoy playing with yarn and making colorful projects.

Men knitting in public

Sure, a woman crocheting in public might not be a spectacular thing, after all, this is a craft beloved by millions of ladies around the world. But a man knitting in public is a whole different story, even in the US. I admire the US crafty people for the passion they put into this fiber industry – in Romania, this industry is almost non-existent.

Read the story of Gregory Patrick aka MadManKnitting. He found comfort in knitting bears. As a side note: crochet and knitting are 2 hobbies with marvelous effects for anxious and depressed people. The benefits are great for those who struggle to cope after a tragic event or after they lost a job / loved one. By making something with your own hands you regain your confidence in your abilities.

If you want to know what happens when police see a man knitting in public, you should definitely read Gregory’s post about knitting in Starbucks.

Do you knit  / crochet in public?fire colorate

2 comments

  1. Gabriela Popa says:

    De crosetat n-am crosetat de ani de zile si nici atunic nu-mi iesea prea grozav :)), insa obisnuiam sa ies “in lume” sa desenez. La desen/pictura cred ca e obligatoriu sa ai macar o perioada in care sa incerci asta, perspectiva se vede un pic altfel pe viu decat din fotografii. (la fel cum privirea la potrete difera atunci cand desenezi dupa model viu).
    Asa cum ziceai si tu, exista oameni si oameni, unii se uita admirativ, altii te abordeaza destul de agresiv, iar altii efectiv nu inteleg ce faci acolo sau ce utilitate are… Oricum, un lucru e cert: niciodata nu e o rusine sa faci ceea ce-ti place si sa iti iasa ceva frumos! 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.